[RO]
Artişti: Alexandra Baciu (RO), Costin Brăteanu (RO), Irina Černjavski Šantrić(SE), Igor Isac (RM/RO), Delphine Manet (FR), Rafael Matiaș (RO), Smaranda Sabina Moldovan (RO), Pascale Nesson (FR), Katarina Kale Novaković (SE), Constantin Rusu (RO), Edith Torony (RO).
Curator: Costin Brăteanu
__________________________
Fenomenul artistic GERNIK, născut din căutările personale ale artistului timişorean Costin Brăteanu de a găsi acel LOC departe, în care să se poată retrage, regăsi şi încărca cu energie creatoare, se evidenţiază în peisajul cultural contemporan.
Banatul montan, extrem de pitoresc din punct de vedere al peisajului natural, dar şi al comunităţilor săteşti, a oferit multor artişti astfel de "refugii de creaţie". Dar GERNIK a fost un loc ce aparţinea CU TOTUL comunităţii ceheşti de acolo, extrem de închisă, cu tradiţii păstrate intacte de veacuri, fără interferențe cu nicio cultură vecină. Odată ce Costin Brăteanu, fascinat de imortalitatea peisajului şi a comunităţii, a cumpărat propria căsuţă de poveste tipică pentru GERNIK, această aşezare s-a deschis universului artistic, fascinând, în ultimii șapte ani, artiştii români şi în egală măsură străini, invitaţi aici. Lucrările acestora reprezintă, prin portret sau peisaj, o introspecţie a acestui univers, o decriptare a tradiţiilor şi obiceiurilor imprimate în oameni şi locuri de veacuri, o cunoaştere prin artă. Participând an de an la vernisajele taberelor de la GERNIK şi privind expoziţiile, m-au cuprins aceleaşi sentimente trăite la faţa locului: aşezare, linişte, bucurie şi dorinţa eternei reîntoarceri!
Ozana Apostol - Vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România Timiș/Caraș.
__________________________
Stabiliți în Munții Almăjului, cu scopul de a defrișa păduri, de a produce cherestea, ca forță brută în industria minieră, dar și cu scopul de a întări zona de frontieră a imperiului Austriac, cehii vor pune, prin muncă intensivă, bazele mai multor așezări, în care au încercat și au reușit să mențină, în mare parte, stilul de viață din fosta patrie. Cunoscuți sub denominativul de „Pems” (în cazul celor care aparțin regiunii Boemiei, șvabii din Banat îi numeau „Böhmen”, de unde a derivat numele de „bemi” și mai apoi „pemi”), vor sosi în mai multe valuri. Începând cu anul 1823; deveneau proeminenți, succesiv, ca gărzi de frontieră, muncitori în mină și excelenți gospodari, un model pentru toate grupurile etnice înconjurătoare. Mineritul le-a dat voie Pemilor din Gîrnic, Eibenthal, Bigăr și Sf. Elena, să aibă un trai mai mult sau mai puțin îndestulător, obținând salarii și pensii din această activitate. Cea mai mare comunitate, „centrul comunităţilor cehilor din Banat” rămâne Gernik/Gîrnic, localizat în valea Kameniţa. A fost fondat în între 1826 şi 1828, iar sătenii povestesc despre originile lor din zonele oraşelor Plzeň şi Praga.
O parte din oraş, cea de pe culmi, este cunoscută sub numele de „Na Velké straně” (oamenii care au venit din Plzeň). Locurile mai joase se numesc „Na malé straně”. Astăzi, ocupaţiile principale sunt agricultura şi creşterea animalelor: specifică Gîrnicului era creşterea cailor, (calul deţinea valoare economică mare), cât şi prelucrarea calcarului.
Populaţia de religie catolică, a rămas rezervată ca o comunitate închisă pănă în urmă cu cîteva zeci de ani în urmă. În 1900, populaţia totală se ridica la 1155 persoane, (inclusiv un român), iar în 1910, era de 1266 (incluzând cinci români). În perioada interbelică zeci de familii au emigrat în Statele Unite ale Americii.
După anul 1989, mulţi locuitori ai satului au plecat să lucreze în Cehia şi au rămas acolo definitiv. În toamna anului 2004, jumătate din case erau nelocuite. Depopularea este cauzată de condiţiile economice dezastruase din zonă, (minele şi întreprinderile au fost închise).
Totuşi, este dificil pentru emigranţi să se integreze în noile locuri, având culturi şi sisteme de valori diferite. Unii dintre cei care au rămas, practică şi au un venit din agroturism, mai ales având în vedere faptul că toate cele şase sate ceheşti sunt vizitate de turişti din Cehia. Este doar o soluţie temporară pentru nişte probleme stringente, ce au apărut după colapsul regimului comunist. Strategiie puse în practică îşi au propriul preţ, atât pe plan personal (familii despărţite, temporar sau definitiv) cât şi la un nivel al comunităţii (schimbarea sau pierderea unor obiceiuri, sărbători, costume tradiţionale).
Sînziana Preda, doctor in istorie, Istoria Banatului, sec. XVIII-XX, Universitatea Babes Bolyai, Cluj Napoca.
__________________________
Parteneri: Direcţia Generală pentru Cultură Timiş, Galeria Pygmalion Timişoara, Pensiunea Gernik.
__________________________
[EN]
Artists: Alexandra Baciu, Costin Brăteanu, Irina Černjavski Šantrić, Igor Isac, Delphine Manet, Rafael Matiaș, Smaranda Sabina Moldovan, Pascale Nesson, Katarina Kale Novaković, Constantin Rusu, Edith Torony.
Curator: Costin Brăteanu
The Gernik artistic phenomenon, born from the personal explorations in search of THAT special place as a hideaway of the Timişoara based artist, Costin Brăteanu, a place where he can withdraw from the modern world, find himself and recharge himself with creative energy, that place is becoming more and more visible in the contemporary cultural space. The mountainside Banat, extremely picturesque, natural scenery wise but also from the perspective of the Czech communities, has offered "creative paradises" for many artists. But Gernik was a place that belonged EXCLUSIVELY to the local Czech community, an extremely secluded one, with century old traditions, without any interference with any other neighboring community. Once that Costin Brăteanu, as fascinated by the immortality of the landscape and the community as he was, bought his own typically Gernik little fairy tale house, this settlement opened itself to the artistic universe, fascinating in the last seven years, Romanian artists as well as foreign ones, all of them guests of Gernik. Their works represent, through portrait or landscape, an introspective view of this universe, a decription of the traditions and customs that were imprinted in the nature of the people and the places for centuries, a knowledge by means of art. Taking part year after year of the Gernik art shows, and looking at the artworks, I started feeling the same emotions that I experienced in this village: peace, tranquility, joy and the wish of the ethernal return!
Ozana Apostol - Vicepresident of the Order of the Romanian Architects, Timiș/Caraș.
__________________________
„Settled in the Mountains of Almăj in order to clear the forests, to produce timber, as labour force in the mining industry, but also to strengthen the frontier zone of the Austrian Empire”, the Czech people will set, through hard labour, the basis of several settlements, in which they tried and succeeded to maintain, largely, the way of living of their former homeland.
Known by the „Pems” denominative (to the ones belonging to the region of Bohemia, the Schwabs of Banat called them „Böhmen”, from which emerged the name „bemi” and, ultimately „pemi”), they arrive in a few waves, from year 1823 on; they were getting prominent, successively, as frontier guards, mine workers and excellent householders, a model for all the surrounding ethnic groups.
Mining enabled the Pems from Gîrnic, Eibenthal, Bigăr and Sf. Elena to make a more or less decent living, with salaries and pensions obtained from this activity. The largest community, “the center of the Banat Czech colonies” remains Gîrnic/Gerník, located on Kameniţa valley. It was founded between the years 1826-1828, and the villagers talk about their origin around the town of Plzeň and Prague.
A part of the village, the one on the heights, is known as „Na Velké straně” (people who came from Plzeň). Lower places are „Na malé straně”. Today, occupations are agriculture and raising livestock: specific to Gîrnic was horse breeding (“horse was the economic power”) and manufacture of lime.
The population, of Catholic religion, kept herself as a closed community, until a few decades ago. In 1900, the total population stood at 1155 individuals (including a Romanian), and in 1910, 1266 (including five Romanians). In the interwar period, dozens of families have migrated to the United States.
After 1989, many inhabitants of the village went to work in the Czech Republic and remained there for good. In autumn 2004, half of the houses were uninhabited. The depopulation is caused by the disastrous economic condition of the area (mines and enterprises were closed).
However, is difficult for immigrants to integrate into the new home, having a different culture and a different value system. Some of those who remained are practicing and gaining an income from agro tourism, especially as all the six Czechs villages are visited by tourists from Czech Republic. This is just a temporary solution to the stringent problems, which emerged after the collapse of Communist regime. The strategies put into practice have their own price, both on a personal (split families, temporarily or for good) and a community level (the change or loss of some customs, holidays, traditional costumes).
Sînziana Preda, History PhD, The History of Banat, sec. XVIII-XX, Babes Bolyai University, Cluj Napoca.
__________________________
Partners: Timiş General Dept. for Culture, Pygmalion Gallery, Timişoara, Gernik Counrty Inn.
Artişti: Alexandra Baciu (RO), Costin Brăteanu (RO), Irina Černjavski Šantrić(SE), Igor Isac (RM/RO), Delphine Manet (FR), Rafael Matiaș (RO), Smaranda Sabina Moldovan (RO), Pascale Nesson (FR), Katarina Kale Novaković (SE), Constantin Rusu (RO), Edith Torony (RO).
Curator: Costin Brăteanu
__________________________
Fenomenul artistic GERNIK, născut din căutările personale ale artistului timişorean Costin Brăteanu de a găsi acel LOC departe, în care să se poată retrage, regăsi şi încărca cu energie creatoare, se evidenţiază în peisajul cultural contemporan.
Banatul montan, extrem de pitoresc din punct de vedere al peisajului natural, dar şi al comunităţilor săteşti, a oferit multor artişti astfel de "refugii de creaţie". Dar GERNIK a fost un loc ce aparţinea CU TOTUL comunităţii ceheşti de acolo, extrem de închisă, cu tradiţii păstrate intacte de veacuri, fără interferențe cu nicio cultură vecină. Odată ce Costin Brăteanu, fascinat de imortalitatea peisajului şi a comunităţii, a cumpărat propria căsuţă de poveste tipică pentru GERNIK, această aşezare s-a deschis universului artistic, fascinând, în ultimii șapte ani, artiştii români şi în egală măsură străini, invitaţi aici. Lucrările acestora reprezintă, prin portret sau peisaj, o introspecţie a acestui univers, o decriptare a tradiţiilor şi obiceiurilor imprimate în oameni şi locuri de veacuri, o cunoaştere prin artă. Participând an de an la vernisajele taberelor de la GERNIK şi privind expoziţiile, m-au cuprins aceleaşi sentimente trăite la faţa locului: aşezare, linişte, bucurie şi dorinţa eternei reîntoarceri!
Ozana Apostol - Vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România Timiș/Caraș.
__________________________
Stabiliți în Munții Almăjului, cu scopul de a defrișa păduri, de a produce cherestea, ca forță brută în industria minieră, dar și cu scopul de a întări zona de frontieră a imperiului Austriac, cehii vor pune, prin muncă intensivă, bazele mai multor așezări, în care au încercat și au reușit să mențină, în mare parte, stilul de viață din fosta patrie. Cunoscuți sub denominativul de „Pems” (în cazul celor care aparțin regiunii Boemiei, șvabii din Banat îi numeau „Böhmen”, de unde a derivat numele de „bemi” și mai apoi „pemi”), vor sosi în mai multe valuri. Începând cu anul 1823; deveneau proeminenți, succesiv, ca gărzi de frontieră, muncitori în mină și excelenți gospodari, un model pentru toate grupurile etnice înconjurătoare. Mineritul le-a dat voie Pemilor din Gîrnic, Eibenthal, Bigăr și Sf. Elena, să aibă un trai mai mult sau mai puțin îndestulător, obținând salarii și pensii din această activitate. Cea mai mare comunitate, „centrul comunităţilor cehilor din Banat” rămâne Gernik/Gîrnic, localizat în valea Kameniţa. A fost fondat în între 1826 şi 1828, iar sătenii povestesc despre originile lor din zonele oraşelor Plzeň şi Praga.
O parte din oraş, cea de pe culmi, este cunoscută sub numele de „Na Velké straně” (oamenii care au venit din Plzeň). Locurile mai joase se numesc „Na malé straně”. Astăzi, ocupaţiile principale sunt agricultura şi creşterea animalelor: specifică Gîrnicului era creşterea cailor, (calul deţinea valoare economică mare), cât şi prelucrarea calcarului.
Populaţia de religie catolică, a rămas rezervată ca o comunitate închisă pănă în urmă cu cîteva zeci de ani în urmă. În 1900, populaţia totală se ridica la 1155 persoane, (inclusiv un român), iar în 1910, era de 1266 (incluzând cinci români). În perioada interbelică zeci de familii au emigrat în Statele Unite ale Americii.
După anul 1989, mulţi locuitori ai satului au plecat să lucreze în Cehia şi au rămas acolo definitiv. În toamna anului 2004, jumătate din case erau nelocuite. Depopularea este cauzată de condiţiile economice dezastruase din zonă, (minele şi întreprinderile au fost închise).
Totuşi, este dificil pentru emigranţi să se integreze în noile locuri, având culturi şi sisteme de valori diferite. Unii dintre cei care au rămas, practică şi au un venit din agroturism, mai ales având în vedere faptul că toate cele şase sate ceheşti sunt vizitate de turişti din Cehia. Este doar o soluţie temporară pentru nişte probleme stringente, ce au apărut după colapsul regimului comunist. Strategiie puse în practică îşi au propriul preţ, atât pe plan personal (familii despărţite, temporar sau definitiv) cât şi la un nivel al comunităţii (schimbarea sau pierderea unor obiceiuri, sărbători, costume tradiţionale).
Sînziana Preda, doctor in istorie, Istoria Banatului, sec. XVIII-XX, Universitatea Babes Bolyai, Cluj Napoca.
__________________________
Parteneri: Direcţia Generală pentru Cultură Timiş, Galeria Pygmalion Timişoara, Pensiunea Gernik.
__________________________
[EN]
Artists: Alexandra Baciu, Costin Brăteanu, Irina Černjavski Šantrić, Igor Isac, Delphine Manet, Rafael Matiaș, Smaranda Sabina Moldovan, Pascale Nesson, Katarina Kale Novaković, Constantin Rusu, Edith Torony.
Curator: Costin Brăteanu
The Gernik artistic phenomenon, born from the personal explorations in search of THAT special place as a hideaway of the Timişoara based artist, Costin Brăteanu, a place where he can withdraw from the modern world, find himself and recharge himself with creative energy, that place is becoming more and more visible in the contemporary cultural space. The mountainside Banat, extremely picturesque, natural scenery wise but also from the perspective of the Czech communities, has offered "creative paradises" for many artists. But Gernik was a place that belonged EXCLUSIVELY to the local Czech community, an extremely secluded one, with century old traditions, without any interference with any other neighboring community. Once that Costin Brăteanu, as fascinated by the immortality of the landscape and the community as he was, bought his own typically Gernik little fairy tale house, this settlement opened itself to the artistic universe, fascinating in the last seven years, Romanian artists as well as foreign ones, all of them guests of Gernik. Their works represent, through portrait or landscape, an introspective view of this universe, a decription of the traditions and customs that were imprinted in the nature of the people and the places for centuries, a knowledge by means of art. Taking part year after year of the Gernik art shows, and looking at the artworks, I started feeling the same emotions that I experienced in this village: peace, tranquility, joy and the wish of the ethernal return!
Ozana Apostol - Vicepresident of the Order of the Romanian Architects, Timiș/Caraș.
__________________________
„Settled in the Mountains of Almăj in order to clear the forests, to produce timber, as labour force in the mining industry, but also to strengthen the frontier zone of the Austrian Empire”, the Czech people will set, through hard labour, the basis of several settlements, in which they tried and succeeded to maintain, largely, the way of living of their former homeland.
Known by the „Pems” denominative (to the ones belonging to the region of Bohemia, the Schwabs of Banat called them „Böhmen”, from which emerged the name „bemi” and, ultimately „pemi”), they arrive in a few waves, from year 1823 on; they were getting prominent, successively, as frontier guards, mine workers and excellent householders, a model for all the surrounding ethnic groups.
Mining enabled the Pems from Gîrnic, Eibenthal, Bigăr and Sf. Elena to make a more or less decent living, with salaries and pensions obtained from this activity. The largest community, “the center of the Banat Czech colonies” remains Gîrnic/Gerník, located on Kameniţa valley. It was founded between the years 1826-1828, and the villagers talk about their origin around the town of Plzeň and Prague.
A part of the village, the one on the heights, is known as „Na Velké straně” (people who came from Plzeň). Lower places are „Na malé straně”. Today, occupations are agriculture and raising livestock: specific to Gîrnic was horse breeding (“horse was the economic power”) and manufacture of lime.
The population, of Catholic religion, kept herself as a closed community, until a few decades ago. In 1900, the total population stood at 1155 individuals (including a Romanian), and in 1910, 1266 (including five Romanians). In the interwar period, dozens of families have migrated to the United States.
After 1989, many inhabitants of the village went to work in the Czech Republic and remained there for good. In autumn 2004, half of the houses were uninhabited. The depopulation is caused by the disastrous economic condition of the area (mines and enterprises were closed).
However, is difficult for immigrants to integrate into the new home, having a different culture and a different value system. Some of those who remained are practicing and gaining an income from agro tourism, especially as all the six Czechs villages are visited by tourists from Czech Republic. This is just a temporary solution to the stringent problems, which emerged after the collapse of Communist regime. The strategies put into practice have their own price, both on a personal (split families, temporarily or for good) and a community level (the change or loss of some customs, holidays, traditional costumes).
Sînziana Preda, History PhD, The History of Banat, sec. XVIII-XX, Babes Bolyai University, Cluj Napoca.
__________________________
Partners: Timiş General Dept. for Culture, Pygmalion Gallery, Timişoara, Gernik Counrty Inn.
 |
| Serbian artist, Irina Černjavski Šantrić, Pygmallion Art Gallery, Gernik Art Colony, 2015 |
 |
| Robe de papier, 60/60 cm, oil on canvas, Alexandra Baciu, Gallery view, Pygmalion Art Gallery, Timisoara |
 |
| Group snapshot, Danube Cauldrons, Gernik Art Colony, 2015 |
 |
| Rafael Francisc Matias at work, Gernik Art Colony, 2015 |
 |
| In front of the working studio, Gernik, 2015 |
 |
| Visiting the Danube Cauldrons, Gernik Art Colony, 2015 |
 |
| Serbian border, Danube River, 2015 |
 |
| Tanti Anca, Gernik Country Inn, Gernik, 2015 |
 |
| Gernik Heritage Museum, Gernik, 2015 |
 |
| Gernik |
 |
| Rafael Matias, Workplace, Studio View, Gernik Art Colony, 2015 |
 |
| Studio View |
