Charcoal made

http://alexandrabaciu.carbonmade.com/

marți, 9 august 2016

Povești de Vacanță la Curtea Veche – “Părul Venerei”, de Mihail Șișkin

“Am ales “Părul Venerei” in primul rând datorită imaginii pe care titlul mi-o evocă. Îmi veneau în minte picturi cu Madone de Boticelli, Durer sau Van Eyck. Apoi, m-a intrigat posibilitatea de a afla ce se mai poate scrie despre o Veneră, o Venus, o Madonna, (personaje din trecut, imateriale, eterice, idealizate, reduse la spirit, intâmplător toate cu părul blond si curgător), azi, într-un timp al starurilor de plastic ce din păcate, refuză să mai facă minuni. Nu știu de ce, dar mereu am avut sentimentul că părul madonelor din Renaștere trebuie să fi avut la atingere textura suvițelor de cânepă pe care le vedeam în copilărie la piață, toate cu fire subțiri si firave, dar în același timp utile tocmai pentru rezistența lor. Dar m-am înșelat, “Părul Venerei” lui Șișkin nu este tern și uscat, este verde, mătăsos si plin de viață. Dar fragil, ca orice lujer de plantă ce învață să crească.


Nu mi-ar fi părut rău ca “Părul Venerei” să fi fost exact așa, ca o pictură din Renaștere în care artistul vrea să fie perfecționist, plină de idealuri cosmetizate și estetic perfecte, dar totuși nu. A fost altfel și mai bine. Am descoperit un adevărat “Turn Babel” al lui Bruegel, straturi peste straturi de povești, intercalate cu flash-uri fulgerătoare, accente de realitate crudă, tăiate parcă din Hyeronimus Bosch. Șișkin amețește și fascinează, înțelege frumusețea contrastului, faptul că fără lumină nu există umbră. Vede la fel ca marii pictori care au atins starea de perfecțiune a observației, omniscient, atotvăzător, ca și cum ai privi un film înregistrat pe o cameră cu cadru larg, HD. Privești ce privești și chiar atunci cand te-ai obișnuit cu personajele, narațiunea, viteza de rulare a peliculei, totul se schimbă brusc, cu frecvența unor bătăi din pleoape. Autorul îți arată, lacom de detalii, ca și cum ar vrea să cuprindă cu doi ochi o întreagă lume, câte o altă scenă de fiecare dată cand închide sau deschide ochii, o dată pe secundă. Iar tu, prins în dansul poveștii, urmezi împreună cu el.
________________________________
“Un pensionar care se uita la ele pe fereastră s-a dus la bucătărie, a rupt foaia calendarului și a oftat: mâine Pușkin o să fie omorât. Spre amiază, zăpada a început să se facă sfărâmicioasă, poroasă, nămeții erau găuriți ca de lăcuste, iar sub soc stratul de gheață care se topea parcă avea coșuri. La intrarea în restaurant, negrul în livrea mai că a început să danseze, bucurându-se de soare, și cu nasturii aurii strălucind, probabil venise aici cândva să învețe. La gradiniță, educatoarea, atunci când copiii s-au așezat pe olițe, a deschis fereastra, pentru a ajuta răceala și a reduce frecvența. Pe fereastra unei cofetării se vedea o reclamă: “Ieri ai fost larvă, iar mâine cenușă”. (…) Crucea de pe cupola bisericii era legată cu lanțuri, să n-o ia vântul. Slujba se terminase, și femei cu baticuri, după ce închiseseră drumul spre altar cu o sfoară întinsă, spălau mormăind podeaua calcată în picioare. La internatul pentru copii invalizi, pedagogul ridica saltelele din dormitorul fetelor, căuta prin paturi, scormonea prin noptiere în căutare de rimel, iar obiectul interzis, legat cu o ață, se afla agățat afară, atârnand sub fereastră. La piață, în acvarii pentru pestișori, se vindeau castraveți putin sărați. Un caucazian neras stergea mere cu o cârpă murdară. La scoală se preda Gogol. Tânărul profesor povestea cum că fuga nasului este fuga de moarte, iar întoarcerea lui este revenirea la rânduiala firească a vieții si morții. Niste indrăgostiți mergeau cu autobuzul pentru a-si concepe copilul, se lipeau unul de celălalt în înghesuială și, împreună cu ceilalți pasageri, țopăiau pe platforma din spate – apoi, acasă, înțepenind cu râsnița mirositoare de cafea în mână, ea își spuse: “Doamne, ce simplu e să fii fericit!” iar el deschidea o cutie de sardine învârtind capacul pe cheiță, ca și cum ar fi întors lumea, ca pe un ceas.”
_______________________________


http://www.curteaveche.ro/blog/2016/07/26/povesti-de-vacanta-la-curtea-veche-parul-venerei-de-mihail-siskin/

luni, 9 noiembrie 2015



[RO]
Artişti: Alexandra Baciu (RO), Costin Brăteanu (RO), Irina Černjavski Šantrić(SE), Igor Isac (RM/RO), Delphine Manet (FR), Rafael Matiaș (RO), Smaranda Sabina Moldovan (RO), Pascale Nesson (FR), Katarina Kale Novaković (SE), Constantin Rusu (RO), Edith Torony (RO).
Curator: Costin Brăteanu
___________________________________________________
Fenomenul artistic GERNIK, născut din căutările personale ale artistului timişorean Costin Brăteanu de a găsi acel LOC departe, în care să se poată retrage, regăsi şi încărca cu energie creatoare, se evidenţiază în peisajul cultural contemporan. 
Banatul montan, extrem de pitoresc din punct de vedere al peisajului natural, dar şi al comunităţilor săteşti, a oferit multor artişti astfel de "refugii de creaţie". Dar GERNIK a fost un loc ce aparţinea CU TOTUL comunităţii ceheşti de acolo, extrem de închisă, cu tradiţii păstrate intacte de veacuri, fără interferențe cu nicio cultură vecină. Odată ce Costin Brăteanu, fascinat de imortalitatea peisajului şi a comunităţii, a cumpărat propria căsuţă de poveste tipică pentru GERNIK, această aşezare s-a deschis universului artistic, fascinând, în ultimii șapte ani, artiştii români şi în egală măsură străini, invitaţi aici. Lucrările acestora reprezintă, prin portret sau peisaj, o introspecţie a acestui univers, o decriptare a tradiţiilor şi obiceiurilor imprimate în oameni şi locuri de veacuri, o cunoaştere prin artă. Participând an de an la vernisajele taberelor de la GERNIK şi privind expoziţiile, m-au cuprins aceleaşi sentimente trăite la faţa locului: aşezare, linişte, bucurie şi dorinţa eternei reîntoarceri!

Ozana Apostol - Vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România Timiș/Caraș.
_____________________________________________________

Stabiliți în Munții Almăjului, cu scopul de a defrișa păduri, de a produce cherestea, ca forță brută în industria minieră, dar și cu scopul de a întări zona de frontieră a imperiului Austriac, cehii vor pune, prin muncă intensivă, bazele mai multor așezări, în care au încercat și au reușit să mențină, în mare parte, stilul de viață din fosta patrie. Cunoscuți sub denominativul de „Pems” (în cazul celor care aparțin regiunii Boemiei, șvabii din Banat îi numeau „Böhmen”, de unde a derivat numele de „bemi” și mai apoi „pemi”), vor sosi în mai multe valuri. Începând cu anul 1823; deveneau proeminenți, succesiv, ca gărzi de frontieră, muncitori în mină și excelenți gospodari, un model pentru toate grupurile etnice înconjurătoare. Mineritul le-a dat voie Pemilor din Gîrnic, Eibenthal, Bigăr și Sf. Elena, să aibă un trai mai mult sau mai puțin îndestulător, obținând salarii și pensii din această activitate. Cea mai mare comunitate, „centrul comunităţilor cehilor din Banat” rămâne Gernik/Gîrnic, localizat în valea Kameniţa. A fost fondat în între 1826 şi 1828, iar sătenii povestesc despre originile lor din zonele oraşelor Plzeň şi Praga.
O parte din oraş, cea de pe culmi, este cunoscută sub numele de „Na Velké straně” (oamenii care au venit din Plzeň). Locurile mai joase se numesc „Na malé straně”. Astăzi, ocupaţiile principale sunt agricultura şi creşterea animalelor: specifică Gîrnicului era creşterea cailor, (calul deţinea valoare economică mare), cât şi prelucrarea calcarului.
Populaţia de religie catolică, a rămas rezervată ca o comunitate închisă pănă în urmă cu cîteva zeci de ani în urmă. În 1900, populaţia totală se ridica la 1155 persoane, (inclusiv un român), iar în 1910, era de 1266 (incluzând cinci români). În perioada interbelică zeci de familii au emigrat în Statele Unite ale Americii.
După anul 1989, mulţi locuitori ai satului au plecat să lucreze în Cehia şi au rămas acolo definitiv. În toamna anului 2004, jumătate din case erau nelocuite. Depopularea este cauzată de condiţiile economice dezastruase din zonă, (minele şi întreprinderile au fost închise).
Totuşi, este dificil pentru emigranţi să se integreze în noile locuri, având culturi şi sisteme de valori diferite. Unii dintre cei care au rămas, practică şi au un venit din agroturism, mai ales având în vedere faptul că toate cele şase sate ceheşti sunt vizitate de turişti din Cehia. Este doar o soluţie temporară pentru nişte probleme stringente, ce au apărut după colapsul regimului comunist. Strategiie puse în practică îşi au propriul preţ, atât pe plan personal (familii despărţite, temporar sau definitiv) cât şi la un nivel al comunităţii (schimbarea sau pierderea unor obiceiuri, sărbători, costume tradiţionale).

Sînziana Preda, doctor in istorie, Istoria Banatului, sec. XVIII-XX, Universitatea Babes Bolyai, Cluj Napoca.
_____________________________________________________
Parteneri: Direcţia Generală pentru Cultură Timiş, Galeria Pygmalion Timişoara, Pensiunea Gernik.
_____________________________________________________
[EN]
Artists: Alexandra Baciu, Costin Brăteanu, Irina Černjavski Šantrić, Igor Isac, Delphine Manet, Rafael Matiaș, Smaranda Sabina Moldovan, Pascale Nesson, Katarina Kale Novaković, Constantin Rusu, Edith Torony.
Curator: Costin Brăteanu

The Gernik artistic phenomenon, born from the personal explorations in search of THAT special place as a hideaway of the Timişoara based artist, Costin Brăteanu, a place where he can withdraw from the modern world, find himself and recharge himself with creative energy, that place is becoming more and more visible in the contemporary cultural space. The mountainside Banat, extremely picturesque, natural scenery wise but also from the perspective of the Czech communities, has offered "creative paradises" for many artists. But Gernik was a place that belonged EXCLUSIVELY to the local Czech community, an extremely secluded one, with century old traditions, without any interference with any other neighboring community. Once that Costin Brăteanu, as fascinated by the immortality of the landscape and the community as he was, bought his own typically Gernik little fairy tale house, this settlement opened itself to the artistic universe, fascinating in the last seven years, Romanian artists as well as foreign ones, all of them guests of Gernik. Their works represent, through portrait or landscape, an introspective view of this universe, a decription of the traditions and customs that were imprinted in the nature of the people and the places for centuries, a knowledge by means of art. Taking part year after year of the Gernik art shows, and looking at the artworks, I started feeling the same emotions that I experienced in this village: peace, tranquility, joy and the wish of the ethernal return!
Ozana Apostol - Vicepresident of the Order of the Romanian Architects, Timiș/Caraș.
_____________________________________________________
„Settled in the Mountains of Almăj in order to clear the forests, to produce timber, as labour force in the mining industry, but also to strengthen the frontier zone of the Austrian Empire”, the Czech people will set, through hard labour, the basis of several settlements, in which they tried and succeeded to maintain, largely, the way of living of their former homeland.
Known by the „Pems” denominative (to the ones belonging to the region of Bohemia, the Schwabs of Banat called them „Böhmen”, from which emerged the name „bemi” and, ultimately „pemi”), they arrive in a few waves, from year 1823 on; they were getting prominent, successively, as frontier guards, mine workers and excellent householders, a model for all the surrounding ethnic groups.
Mining enabled the Pems from Gîrnic, Eibenthal, Bigăr and Sf. Elena to make a more or less decent living, with salaries and pensions obtained from this activity. The largest community, “the center of the Banat Czech colonies” remains Gîrnic/Gerník, located on Kameniţa valley. It was founded between the years 1826-1828, and the villagers talk about their origin around the town of Plzeň and Prague.
A part of the village, the one on the heights, is known as „Na Velké straně” (people who came from Plzeň). Lower places are „Na malé straně”. Today, occupations are agriculture and raising livestock: specific to Gîrnic was horse breeding (“horse was the economic power”) and manufacture of lime.
The population, of Catholic religion, kept herself as a closed community, until a few decades ago. In 1900, the total population stood at 1155 individuals (including a Romanian), and in 1910, 1266 (including five Romanians). In the interwar period, dozens of families have migrated to the United States.
After 1989, many inhabitants of the village went to work in the Czech Republic and remained there for good. In autumn 2004, half of the houses were uninhabited. The depopulation is caused by the disastrous economic condition of the area (mines and enterprises were closed).
However, is difficult for immigrants to integrate into the new home, having a different culture and a different value system. Some of those who remained are practicing and gaining an income from agro tourism, especially as all the six Czechs villages are visited by tourists from Czech Republic. This is just a temporary solution to the stringent problems, which emerged after the collapse of Communist regime. The strategies put into practice have their own price, both on a personal (split families, temporarily or for good) and a community level (the change or loss of some customs, holidays, traditional costumes).
Sînziana Preda, History PhD, The History of Banat, sec. XVIII-XX, Babes Bolyai University, Cluj Napoca.
_____________________________________________________
Partners: Timiş General Dept. for Culture, Pygmalion Gallery, Timişoara, Gernik Counrty Inn.
Serbian artist, Irina Černjavski Šantrić, Pygmallion Art Gallery, Gernik Art Colony, 2015
Robe de papier, 60/60 cm, oil on canvas, Alexandra Baciu, Gallery view, Pygmalion Art Gallery, Timisoara

Group snapshot, Danube Cauldrons, Gernik Art Colony, 2015

Rafael Francisc Matias at work, Gernik Art Colony, 2015
In front of the working studio, Gernik, 2015

Visiting the Danube Cauldrons, Gernik Art Colony, 2015

Serbian border, Danube River, 2015

Tanti Anca, Gernik Country Inn, Gernik, 2015

Gernik Heritage Museum, Gernik, 2015

Gernik

Rafael Matias, Workplace, Studio View, Gernik Art Colony, 2015

Studio View

vineri, 17 aprilie 2015

Back to black, Belfort, March, 2015,

Sometimes it feels good to go back to the classics. Apres Luc Breton, teracotta/terre cuite, "Le Temps",  France, vers 1775 - 1779, Musee du Temps à Besançon, 


joi, 26 martie 2015

<"New" Angels of Justice - The Beginnings of the European Oil Painting>

[RO]
"Without Adam", "Wu Di" cat si panoul de pictura flamanda realizat sub indrumarea profesorului Ion Lazar, dupa originalul Altarului din Ghent de Jan van Eyck (1432), in timpul sudiilor in cadrul Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, vor fi expuse in expozitia <"Noii" Ingeri ai Dreptatii - INCEPUTURILE PICTURII EUROPENE IN ULEI>, expozitie dedicata memoriei si activitatii didactice a profesorului universitar si artistului plastic Ion Lazar. Expozitia este deschisa in spatiul expozitional al Academiei de Stiinte Economice din Bucuresti, pana pe data de 29 aprilie iar lansarea catalogului va avea loc pe data de 20 aprilie la o ora ce urmeaza a fi comunicata. Expozitia se va itinera pe parcursul unui an, la Muzeul de Arta din Ploiesti, Muzeul de Arta din Chisinau, Institutul Cultural Roman din Venetia cat si la Budapesta; curator: George Mircea, text: Liviu Lazarescu, autorul binecunoscutului curs de "Tehnica a picturii in ulei" (Polirom, 2009). La lansarea catalogului va lua cuvantul Rectorul Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, Prof. Univ. Dr. Catalin Balescu. Din motive de natura tehnica, lucrarea "Wu Di" nu va fi prezenta in evenimentul gazduit de Academia de Studii Economice.
Mai multe detalii pe pagina evenimentului:
https://www.facebook.com/events/796677623745867/
[EN]
The works "Without Adam", "Wu Di" as well as the Flemish painting study copy of the original by Jan van Eyck, (Ghent Altarpiece, 1432) panel made under the supervision of the departed teacher Ion Lazar during my studies at the National Arts University of Bucharest, are on display in the show <"New" Angels of Justice - The Beginnings of the European Oil Painting>, dedicated to the memory and lifelong teaching activity of the university teacher and artist Ion Lazar. The show is opened in the space of the Academy of Economical Sciences of Bucharest (1st, 2nr & 3rd fls.) and can be visited until the 29th of April. The catalog of the show will be presented to the public on the 20th of April at a time that will be further made public on the event page. The show will also be on display during the following year at the Art Museum of Ploiesti, the Art Museum of Chisinau, the Romanian Cultural Institute of Venice and Budapest. The exhibition is curated by George Mircea and the critical texts are signed by Liviu Lazarescu, the author of the "Oil Painting Technique" Master Course, (published, Bucharest, 2009). Will speak: the Rector of the National Arts University, Prof. Univ. Dr. Catalin Balescu. Due to technical reasons, the work "Wu Di" will not be present at this moment in the space of the Academy of Economical Sciences.
More details on the event page:
https://www.facebook.com/events/796677623745867/







luni, 12 ianuarie 2015

Sleep, study, oil on canvas, 25/25 cm, 2015

The second study of a new series that will levitate, float and pinpoint around the idea of "sleep". I will need models and experiences so if you have something to share on the matter, or just need a long talk, feel free to contact me and be part of what I hope to be a complex project.